Codul muncii

Contractul individual de muncă este contractul prin care o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Contractul individual de muncă încetează de drept, prin acordul părților ori prin voința unilaterală a uneia dintre părți, în condițiile prevăzute de lege.

(1) Salariații au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, de cel puțin 20 de zile lucrătoare.

(2) Durata efectivă a concediului de odihnă se stabilește prin contractul colectiv ori individual de muncă.

(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română.

(2) Angajatorul are obligația de a păstra la locul de muncă un exemplar din contract.

Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile pentru funcțiile de conducere.

(2) Pe durata perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta, la cerere, prin notificare scrisă.